Autoritate feminină

Autoritate feminină

 

       Zi plăcută de primăvară, când vântul se juca cu petalele florilor de cais împrăștiind o mireasmă relaxantă care-ți ”binecuvântau” simțurile … eu? nici nervos, nici fericit … nici cu poftă de lucru, dar nici prea abătut, era o zi de vineri în care tot universul lucra pentru weekend-ul care avea să vină …

Ușa se deschide și apare un domn timid, îmbrăcat modest, întreabând încă de la intrare:

       – Buna ziua! Spuneți-mi, ceva pentru la băi aveți? că am probleme cu inima și mi-ar prinde bine un tratament … spuse domnul cu o voce molcomă, caldă, trădat fiind de privirile agitate care-i erau ”aruncate” în toate direcțiile, însă mai insistent peste propriul umăr … de parcă-l urmărea cineva ”să-l caftească” …

– Bună ziua. Sigur, dar vă rog, luați loc să căutăm câteva varinate …

– Aaaa .. nu mai stau, că mă grăbesc, mi-am lăsat mașina deschisă și ….

– În cazul ăsta am rugămintea să-mi lăsați toate detaliile și vă voi contacta când am un răspuns ….

– Să-mi lăsați și un număr de telefon …

– Da, sigur, dar stați numai puțin să-i spun soției… și dă să plece …

Omul iasă până-n ”pridvorul” agenției și face un semn discret cu mâna …

– Da!! se aude în ”fundal” … un ”da” de ăla zdravăn, sănătos, spus din toți rărunchii …

– Hai odată! spuse barbatul printre buze, la fel de încet, parcă în șoaptă, astfel încât doar adierea vântului prin ușa întredeschisă mă ajută să descifrez mesajul…

Ohhh vai – intră o doamnă toată ”aurită” … la propriu – asta a fost prima mea reacție; însă înainte de orice își chestionă soțul:

– Ce cauți aici?! se răstește la bietul om …

– Am venit să întreb de un tratament, știi că-s cu inima … spuse nevinovat domnul … moment în care parcă mă încerca un sentiment de compasiune numai când îl auzeam vorbi.

– Ce-i aici ?!! vorbește scurt și ”apăsat” doamna, extrem de nedumerită …

– Păi aici e cu vacanțe … bilete de tratament și m-am gândit să intru și să-ntreb … i se justifică consoartei …

– Ce să-ntrebi? Unde vrei să mergi?

Eu parcă intrasem în casa oamenilor și asistam neputincios la o discuție de familie!

       Aaaaaaa … teroaaaaaaareeeeee pentru psihicul meu … nu mai rezistam, prea multe întrebări într-un timp atât de scurt … parcă totul era contra cronometru … domnul era ”mitraliat” la foc automat și nu mai avea nicio aparare, iar eu parcă n-aș fi existat… așa că mi-am făcut intrarea elegant, să-i dau omului un răgaz ”să-și tragă sufletul” și să-i demonstrez doamnei că în încăpere există totuși și o a treia persoană:

– Bună ziua, domnul vrea să se informeze de o ofertă la băi și am nevoie de un număr de telefon …

       Doamna era într-o ceață totală – direct ”cod roșu”, moment în care îi aruncă soțului ”o privire tăioasă” … încât mai că mă făcuse și pe mine să mă întreb dacă într-adevăr barbatul nu avea alte gânduri la băi, gânduri care n-o includeau și pe soție … evident nu era așa, dar dacă-mi putea citi mintea, probabil că și domnului îi surâdea ideea …

… și continua să se uite insistent la el ca și cum i-ar fi transmis telepatic:

”- Ce faci mă, ăsta-i numărul MEU de telefon … cum să-l dau așa … la necunoscuți?! Las` că vorbim noi acasă! …”

– Telefonul e ca să vă transmit ce variante găsesc … am înțeles că sunteți în grabă … și nu mai puteți aștepta … m-am băgat și eu în seamă …

– Scrie!!! îmi spuse vocea alarmată … care îmi aminti de orele de dictare din școala primară …

Și-am scris … apoi duși au fost …

       Eu am rămas cu gândurile mele, traumatizat de sceneta gratuită în care jucasem fără să vreau (mai mult pe post de decor), scenetă care mi-a lăsat oarecum un gust amar …

_____________________________________________
E posibil ca această întâmplare să fie adevărată.
Până la proba contrarie, considerați articolul un pamflet. :)


Scrisoare de vacanță! Abonează-te ACUM la blogul ALTCO Tour!
Distribuie:

Leave a Reply

Your email address will not be published.